Acasa


Comuna Valea Nucarilor este situată în zona centrală a judeţului Tulcea, la 28 Km distanţă de municipiul Tulcea. Localităţile vecine sunt: la nord teritoriul administrativ al municipiului Tulcea şi al comunei Nufăru; la sud-vest teritoriul administrativ al comunei Sarichioi; la est teritoriul administrativ al comunelor Valea Nucarilor şi Murighiol şi la vest teritoriul administrativ al comunei M. Kogălniceanu.


Sat de reşedinţă al comunei omonime, este situat în nordul lacului Razim, pe ambele părţi ale văii Nucarilor, pârâiaş care debuşează în lacul respectiv.


Este dominat spre N de dealurile Nucarilor (95 m) şi Tăuşan (113 m), din unitatea morfologică a Dealurilor Tulcei. Vatra sa, de tip adunat, are o formă alungită, dezvoltată de-a lungul văii, având o textură neregulată. Este legat de municipiul Tulcea printr-o şosea de 28 Km, spre E drumul continuând către Murighiol.


Localităţile din componenţa comunei sunt următoarele: Valea Nucarilor, reşedinţă de comună, Iazurile şi Agighiol.


Suprafaţă totală a comunei este de 155,06 Km2.

Scurt Istoric


VALEA NUCARILOR. Alte denumiri: Opcapî, între 1729-1805; Sarighiol de Vale, între 1805- 1934; I. G. Duca, între 1934-1956. După declaraţiile învăţătorului C. Manole, preluat de D. Şandru, satul ar fi fost fondat după războiul de independenţă din 1877.


Afirmaţiile respective sunt contrazise de documentele care atestă o locuire mai veche, deşi este posibil ca sursa citată să se refere nu la fondarea ci la repopularea localităţii care, asemenea altora, a avut de suferit în timpul războiului din 1877-1878. Chiar şi în timpul ocupaţiei otomane, când satul era numit Opcapî, populaţia era predominant românească. Aşa cum se menţiona şi în informaţia la care ne-am referit, după 1878 s-au stabilit aici veterani din Tutova, Tecuci şi Mehedinţi, precum şi mai multe familii de ardeleni, care în 1928 ajungeau la 139. În 1887 s-a construit şcoala, iar în 1860 şi 1898 biserici. Dicţionarul lui Lahovari menţiona o populaţie de 1073 locuitori şi specifica existenţa şcolii şi a unei biserici cu doi preoţi, un diacon şi un cântăreţ. Probabil este vorba de prima dintre cele două.


Populaţia a cunoscut următoarea evoluţie: 1150 locuitori în 1900, 1582 în 1912, 1456 în 1930, 1224 în 1948, 3082 în 1956, 1881 în 1966, 1770 în 1977, 1377 în 1992 şi 1144 în 2002, în ultima cifră fiind înregistraţi numai 8 etnici turci, restul populaţiei fiind de etnie română.


Opcapî este un nume turcesc şi se traduce prin opt porţi. Cum şi de ce s-a atribuit un astfel de nume rămâne un mister, la fel ca şi cauza pentru care l-a primit pe cel de-al doilea, pereche cu Sarighiol de Deal. Numele actual poate proveni de la cel al apei care străbate satul, ea fiind botezată aşa de la livezile existente în zonă.


Întrucât în periodicul menţionat mai sus se foloseşte numele Sarighiolul Românesc, ca fiind numele oficial al localităţii, precizăm că această denumire nu apare menţionată în documentele de epocă, deci nu se justifică. Mai mult, la înființarea satului Sarighiol de Deal, acesta nu a fost denumit bulgăresc sau turcesc ci de Deal, deoarece la acel moment există unul de Vale, actualul sat Valea Nucarilor, care purta această denumire şi nu alta.

Agighiol


AGIGHIOL- Denumiri vechi: Aci-göl în 1600, pe harta lui Evlia Celebi; Hadji Ghenli, în 1849, în informaţiile agentului polon Korsak; Hagighiol, în 1851, în lucrarea lui I. Ionescu de la Brad. Numele satului este de origine turcă (açi = amar; ghiol = lac) şi se traduce prin lacul amar, denumirea fiind luată de la lacul în care se varsă pârâul Tulcea, în fapt, un golf al lacului Razim care, datorită legăturii cu marea, are apa salmastră. La începutul sec. XVIII era locuit de turci şi e posibil ca tot ei să-l fi întemeiat, anterior sec. XVII, pe locul unei foste aşezări geto-dacice sau într-un areal de locuire geto-dacică important. După războiul ruso-turc din 1828-1829, turcii au părăsit în mare parte satul, astfel că în 1849, Korsak mai numără aici doar 15 case, locuite de turci şi români. A urmat o rapidă populare a localităţii cu români, dintre care 213 familii de transilvăneni, paralel cu plecarea turcilor, astfel încât în 1850 toată populaţia era românească. În 1872, locuitorii au ridicat o şcoală şi o primărie, prima biserică fiind înălţată în 1858, iar şcoala nouă, în 1879. Până în 1900 a fost reşedinţă de comună, având în componenţă şi satul Sabangia.


A mai revenit la rangul de comuna după Primul Război Mondial până în 1964 când reședința a fost mutată definitiv la Valea Nucarilor.


Se cunoaște că și primii locuitori ai acestui sat, aparțineau cultului ortodox, potrivit învoirilor date de stăpânirea turcească, pe vremuri, și au avut o bisericuță, până la ferestre în pământ, fără turle și fără clopote - doar o toacă de fier.


Din aceasta nu au rămas decât 2 cruci de fier de 1,5 m, păstrate în cadrul Parohiei și câteva icoane care, pe timpul regimului comunist au fost confiscate.


Iazurile


IAZURILE- Alte denumiri: Calica, până în 1960; Kalichioi (Korsak – 1849); a mai purtat numele Suaclia, după cel al unei localităţi dispărute. Este un vechi sat românesc (sec. XVIII) fondat de populaţia venită din Basarabia. În informaţiile lui Korsak apare sub forma Calichioi, nume atribuit, se pare, chiar de la momentul fondării. Învăţătorul Vasile Băişan şi C. Raicea (citaţi de D. Şandru) relatează o informaţie furnizată de mocanul Alexandru Zebileanu, în vârstă de 95 de ani, care vorbeşte de primii ani ai localităţii: Satul, locuit numai de români, pare a fi înfiinţat pe la 1859-1860. Este cel mai vechi dintre toate satele din jur.


Reţinem doar ideea vechimii satului, pentru că restul informaţiei este fals, contrazicând ştirile date de Korsak. Mai mult, acesta număra aici 90 de case, locuite de turci şi români, fiind unul din cele mai mari sate de pe lista întocmită de el.


A fost populat constant de familii de mocani ardeleni, în aşa fel încât în 1928 se semnalau aici nu mai puţin de 276 astfel de familii. În 1860 s-a construit biserica, înlocuind o alta mai veche, din 1814, iar în 1880 şcoala. La finele veacului al XIX-lea biserica nu era în stare prea bună, ea fiind servită de un preot, un cântăreţ şi un paracliser. Şcoala avea 39 copii, aceştia deprinzând slovele cu o învăţătoare. La acea vreme, populaţia satului era formată din 829 români, 43 ruşi, 6 bulgari şi 4 evrei, satul dispunând de 80 pluguri, 8 mori de vânt şi 700 vite, număr surprinzător de mic, dacă ţinem cont că cei care l-au populat erau mai ales crescători de animale.


Vechiul nume este o poreclă, fapt acceptat de toată lumea. Controversată este provenienţa acesteia. Unii cred că ar fi fost atribuit datorită unei femei bogate dar foarte zgârcite, care nu voia să-i miluiască pe săraci. Alţii (inclusiv mocanul pomenit) afirmă că ar proveni de la întâmplarea unui mocan bogat, care a pierdut turma şi a rămas sărac (calic).

Situatia Demografica


În prezent, 100 % din populația localității este română.

Numărul de locuitori (populaţia stabilă) de dată recentă - 1 ianuarie 2013 este de 3.609 locuitori, din care, bărbaţi 1.849 si femei 1.760


În ceea ce privește segmentarea populaţiei pe vârste, aceasta reflectă o majoritate a populaţiei cu vârste între 18-45 ani (1.257 persoane) urmată de populaţia cu vârste de peste 65 ani (1.166 de persoane).

Se remarcă atât o tendinţă de menţinere a potenţialului demografic datorat revenirii populaţiei dinspre centrul urban, cât şi una de migrare spre centrul urban mai atractiv din punct de vedere economic şi al confortului vieţii, sau spre străinătate.


Populaţia este în general caracterizată de o anume inerţie, atât sub aspectul evoluţiei numerice, al comportamentului demografic al spectrului ocupaţional al populaţiei, al configurării spaţiului comunitar.

Se constată că ritmul migrării dinspre centrul rural s-a micşorat în intervalul anilor 2000-2010, de la 73 persoane la 19 persoane.

Ponderea foarte mare a populaţiei active în agricultură maschează însă şi un alt fenomen, respectiv migraţia internaţională, fără contract de muncă şi deci neînregistrată ca atare.


Resursele umane din comună sunt utilizate insuficient, fapt care determină pe de o parte creşterea presiunii agricole şi a ratei de activitate în agricultură, iar pe de altă parte un fond de capital redus care intră în comună şi care ar putea impulsiona dezvoltarea comunei sub aspectul echipării edilitare şi al îmbunătăţirii vieţii comunitare.


Ponderea populaţiei de sex masculin este de 50,80% faţă de 49,20% populaţie de sex feminin.

Densitatea: 23,91 locuitori/ Km2.

Populaţia peste 18 ani este în număr de 3.148 locuitori, astfel: Valea Nucarilor - 944 locuitori, Agighiol - 1.502 locuitori şi Iazurile - 702 locuitori.

Ocupatii


La momentul actual sătenii din Agighiol trăiesc în special din agricultură și zootehnie. Deși pentru acest gen de activități există posibilități mari (solurile sunt fertile), suprafețele cultivate s-au redus simțitor în ultimele decenii.


Se cultivă cerealele și plantele tehnice, cartofi. Până în 1990 a funcționat aici o fermă specializată de cercetare în cultura cartofului. Apropierea de municipiul Tulcea le asigura micilor producători din Agighiol o bună piață de desfacere pentru produsele lactate cât și pentru cele legumicole. De asemenea și viile ocupa suprafețe întinse sub poalele dealurilor, dar după retrocedare multe din aceste suprafețe au rămas nelucrate.


tactor vita de vie

Relieful


Amplasamentul comunei Valea Nucarilor, se găseşte în Podişul Dobrogei de Nord, la baza Dealurilor Tulcei, cu înălţimi medii de 150 m – 200 m, mai domoale, dar dominante de o mulţime de vârfuri calcaroase izolate, ce coboară uşor spre sud - Dealul Pietros – 206 m sau se prelungeşte prin culmi înguste şi coline în est ( Beştepe – 242 m) şi regiunea joasă a lacului Razelm.


Suprafaţa comunei este acoperită în proporţie de aproape 80% de depozite loessoide. De sub cuvertura acestora se ivesc şase corpuri de formaţiuni triasice iar din apele Lacului Razelm încă unul. În malul Razelmului se găsesc cele mai tinere formaţiuni, holocene superioare.

Spre vest şi sud-vest de localitatea Agighiol, în culmile Orta-Bair, Causa Mare şi Dealul Pietros se găseşte un corp imens (arcuit, întins pe o lungime de peste 8 Km, a cărei lăţime depăşeşte uneori 2 Km) alcătuit din calcare de vârste anisiană şi carniană. Ele sunt dispuse sub forma unui sinclinal, a cărui umplutură este alcătuită din calcare negre carniene cu silexuri şi intercalaţii de şisturi argiloase, localizate îndeosebi în Dealul Causa Mare iar pe margine prezintă calcare triasice medii.

Flora


Specificul sitului este conferit în principal de specia protejată laptele câinelui (Euphorbia myrsinites), ale cărei tulpini târâtoare veşnic verzi se alătură decorului multicolor al lichenilor de pe stâncăriile calcaroase. Ambianţa deosebită este amplificată de perspectiva asupra lacului Razim, podişului Babadag, dealurilor Beştepe, etc. Flora terestră este reprezentată majoritar de plante caracteristice zonei de stepă și silvostepă, mezofile, xerofile sau hidrofile. În lunca Dunării se întâlnesc atât specii comune cât și specii ocrotite (Nuphar sp., Nymphea sp.).


Sub raportul vegetației, teritoriul comunei Valea Nucarilor se înscrie în zona de silvostepă caracterizată prin apariția unor păduri izolate, care cuprind suprafețe limitate și pajiști relativ restrânse, cea mai mare parte a silvostepei fiind cultivată.


Acoperirea islazurilor este destul de slabă, vegetația dezvoltându-se în special primăvara și în prima lună a verii când umiditatea solului este favorabilă. Vegetația azonală este reprezentată de vegetația luncilor și bălților, care pătrunde tentacular în toate zonele amintite, cu excepția celor alpine. Vegetația lemnoase, cele mai răspândite sunt: salcia, plopul alb, și negru, aninul, stejar, jugastru, frasin, ulm, tei, cireș, par, corn, etc.

Fauna


Şi în aceste zone, în special în cadrul amenajărilor piscicole existente sau abandonate, în perioadele de migraţie pot fi observate concentrări mari de păsări acvatice, sau de păsări venite pentru a ierna: stolurile de gârliţă mare (Anser albifrons), gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis), multe specii de limicole, paseriforme, răpitoare de zi. Fauna sălbatică este bogată și cuprinde numeroase specii ocrotite (pasări și mamifere) a căror areal natural s-a restrâns în ultimule decenii datorita activităților umane. În componența comunei este cuprinsă o arie protejată ce face parte din Rezervația Biosferei Deltei Dunării. O preocupare permanentă, de perspectivă din partea autoritarilor locale este reprezentată de grija conservării acestei zone, prin dezvoltarea unui turism local ecologic care să nu afecteze arealul sau să pună în pericol existența unor specii. Vegetația de pajiști a suferit un proces intens de ruderalizare ca urmare a pășunatului, cu sărăcirea în specii furajere valoroase. În acest sens, recomandarea este ca pajiștile, care nu ocupă suprafețe mari, să fie judicios folosite, permițând refacerea lor naturală prin parcelare și limitarea pășunatului.

Cultura


biserica

Satul păstrează o serie de obiceiuri tradiţionale legate de naştere, căsătorie, moarte, de sărbătorile calendarului ortodox sau anumite sărbători cu caracter agrar. Cele mai spectaculoase sunt obiceiurile sărbătorilor de iarnă - care încep din ajunul Crăciunului (24 decembrie) şi se termină de Bobotează (6 ianuarie) : colindatul, pluguşorul, semănatul, sorcova, capra, ursul, etc.


Prima biserică a satului Agighiol a fost una din lemn, începută în 1830, prin strădania preotului Constantin Cornescu, de origine basarabeană şi terminată în 1831, când s-a constituit parohia. Biserica actuală, a fost ctitorită de fiul acestuia, preotul Ion Cornescu, temelia lăcaşului fiind pusă în 1891. Descendenţii acestor doi au fost cei care au slujit peste 150 de ani în sat, ca preoţi sau cântăreţi bisericeşti.


În anul 1990 s-a început renovarea bisericii fiind făcuta pictura în frescă. Biserica a fost sfințită în 1997 pe 8 Noiembrie de Episcopul Lucian al Tomisului și poarta hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Preotul care slujește din 1990, până astăzi este Dulgheru Dumitru.


Hramul satului Agighiol – 21 noiembrie

Hramul satului Valea Nucarilor – 1 octombrie

Hramul satului Iazurile – 8 septembrie

Turism și agroturism


Resursele turistice pentru comuna Valea Nucarilor sunt limitate. Dintre acestea, cele mai importante sunt reprezentate de :

• tezaurul de la Agighiol

• insula Popina - zonă de protecţie integrală R.B.D.D.

• rezervaţia paleontologică şi geologică, singura rezervaţie de fosile marine din Europa

• Peștera Paralelă

• Biserica din Agighiol

• Dealul Pietros


Infrastructura turistică este inexistentă, dar este aprobat ”PUZ Amenajare turistică Iazurile”, ce prevede dezvoltarea funcțiunii turistice și a locuirii de vacanță, pe un teritoriu situat în sudul satului Iazurile, pe o suprafața de 92,74 ha. Există tendinţa de axare şi pe activitatea de turism, care până în prezent nu a fost exploatată, deşi potenţial ar există.



Monumente şi situri arheologice


În apropierea localităţii, în 1931 s-a descoperit un tezaur getic, într-un mormânt princiar, conţinând piese de podoabă şi armurarie din argint şi aur, care a devenit celebru. Mormântul din sec. IV î.Hr., atribuit unui reprezentant al aristocraţiei getice, este contemporan cu tezaurele descoperite în alte părţi ale Dobrogei (Mangalia, 2 Mai) sau ale ţării (Poiana Coțofănești, Băiceni - Cucuteni).

Complexul funerar de la Agighiol ocupa un areal cu un diametru de 32 m, avea o înălţime de 2 m, formă boltită şi cuprindea trei încăperi. Camera princiară, în care se afla mormântul propriu-zis, adăpostea piese din argint sau argint aurit, între care un coif, cnemide (jambiere), cinci vase din argint şi alte obiecte din bronz şi fier. O a doua încăpere conţinea obiecte ce au aparţinut unei femei, iar cea de-a treia, piesele de harnaşament a trei cai, sacrificaţi probabil la moartea căpeteniei.


În toate cele trei sate din comuna Valea Nucarilor sunt construite monumente închinate eroilor din localitate, ce si-au pierdut viața în Războiul de Independență din 1877.

Cu un minim de investiţii, cele două obiective (cel istoric şi cel paleontologic) ar putea deveni nişte atracţii turistice, în cadrul unui traseu extrem de interesant, care ar putea să mai cuprindă cetatea şi casa-muzeu de la Enisala sau obiectivele din Babadag. Până la o astfel de realizare, soluţia de dezvoltare a localităţii o constituie tot agricultura, deşi rezultatele acesteia sunt dependente de hazardurile climatice.

Alte obiective de inters turistic


În apropierea satului se află unul din cele mai celebre puncte fosilifere de pe teritoriul României (Dealul Pietros), care adăposteşte faună de amoniţi de vârstă triasică mijlocie, descoperit în 1895 de savantul Gregoriu Ştefănescu şi declarat rezervaţie paleontologică (3 ha).




Insula Popina (98 ha) Situata în nordul lacului Razelm, în apropierea amenajărilor piscicole Iazurile și Sarinasuf și a localității Iazurile. De natura calcaroasa, are o suprafață de cca 98 ha și o înălțime maximă de 47 m. În perioada 1948-1994, Insula Popina a fost rezervație naturală, după 1994 devenind zona strict protejată din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Insula, fiind izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, caracteristice zonelor stepice, constituind locul de cuibărire a unor pasări dar și habitatul unor reptile și insecte, unele dintre ele destul de periculoase. Aici se întâlnește planta endemica Ornithogalum oreoides precum și una dintre cele mai veninoase specii de păianjen, numit și văduva neagră. Insula Popina este singurul loc din țară unde găsim lăcusta Isophya dobrogensis.

Alte obiective de inters turistic


Peștera Paralelă este anevoioasă datorită înălțimilor mici, a umezelii de la intrare, a argilei cât și a montmilch-lui, cea ce indică necesitatea echipamentului de protecție și de iluminare





Singurul monument de arhitectură clasat este Biserica “Sfinţii Voievozi“ din Agighiol. Pentru aceasta se propune instituirea unei zone de protecţie, delimitată pe limite cadastrale, zonă care coincide parţial cu cea mai veche vatră a satului, aşa cum este ea definită pe vechile hărţi dar şi prin cercetare arheologică.

Infrastructura turistică


Se constitui dintr-o reţea de pensiuni în jurul lacurilor Razelm, Popina, Ghiol şi Agighiol, iar apropierea de municipiul Tulcea este un important atu de stabilitate şi o premisă de dezvoltare a satului în viitor.



Harta

Contact



Comuna Valea Nucarilor, judetul Tulcea, cod postal 827235

Telefon: 0240 549 202

Fax: 0240 549 202

Email: valeanucarilor@yahoo.com

Website: www.valeanucarilor.ro